Dan Costache Patriciu (mai cunoscut sub numele de Dinu Patriciu) (n. 3 august 1950) este un politician şi om de afaceri român, care activează în domeniul petrolier.

Cariera sa până la Revoluţie

Dan Costache Patriciu s-a născut la data de 3 august 1950, în familia unui cunoscut petrolist din perioada interbelică.

Tatăl său, Valeriu Patriciu (1903-1987), a fost inginer în mine, doctor în geologie, geofizică şi mineralogie şi a lucrat ca geolog-şef, începând cu anul 1935, în Societatea Astra Română (societate română cu capital anglo-olandez), o sucursală a trustului petrolier Royal Dutch Shell Co. Tatăl său a fost anchetat de către Parchetul Militar din România în scandalul "sondelor deviate", care a făcut valuri timp de doi ani în presa vremii. În acea vreme, Inspectoratul Minier al Statului acuza Societatea Astra Română că exploatează petrol din zone proprietate a statului, cu sonde deviate.

De la Wikipedia, enciclopedia libera

Dinu Patriciu a absolvit Institutul de Arhitectură "Ion Mincu" din Bucureşti în anul 1975, obţinând diploma de arhitect. După absolvirea facultăţii, a fost repartizat ca arhitect la Institutul de Proiectări al Ministerului Comerţului Exterior. A primit numeroase premii de arhitectură şi design în România şi în străinătate.

Apoi, în anul 1978 este admis ca asistent universitar la Institutul de Arhitectură din Bucureşti. Face meditaţii la desen tehnic pentru cei care doreau să devină arhitecţi, având după spusele sale 85 de elevi pe an (printre care şi cunoscutul solist al formaţiei Holograf, Dan Bittman, care nu a luat însă examenul de admitere la institut).

Împreună cu câţiva colegi, câştigă un concurs internaţional de arhitectură pentru construirea unui palat la Abu Dhabi pentru fiul şeicului Reza. Între anii 1984-1990, efectuează mai multe deplasări în Emiratele Arabe Unite, unde participă la realizarea unor proiecte asemănătoare.

În perioada regimului comunist, el a acumulat o vastă experienţă în domeniul imobiliar, finalizând peste 40 de proiecte locative şi de spaţii comerciale în România şi mai mult de 25 de complexe de lux, clădiri de birouri şi hoteluri în Emiratele Arabe Unite.

Revine în România după Revoluţia din decembrie 1989, pentru a intra în politică şi afaceri: imobiliare, presă, servicii financiare şi, în cele din urmă, petrol.

Dinu Patriciu este căsătorit şi are doua fiice, Ana şi Maria.

Activitatea politică

În anul 1990, Dinu Patriciu devine membru fondator al PNL. În legislatura 1990-1992, a fost ales ca deputat de Timiş pe listele PNL. A făcut parte din Comisia pentru administraţie centrală şi locală, amenajarea teritoriului şi urbanism şi din Comisia pentru echilibru ecologic şi protecţia mediului.

După o scurtă perioadă de la alegeri, intrând în conflict cu vechii liberali, Dinu Patriciu, împreună cu Călin Popescu-Tăriceanu, Horia Rusu şi Viorel Cataramă, au provocat o sciziune în partid prin înfiinţarea la 25 iulie 1990 a PNL-Aripa Tânără, formaţiune ce va fi condusă de Patriciu.

În anul 1991, PNL-Aripa Tânără semnează, alături de FSN, Carta pentru Reformă şi Democraţie, intrând în Guvernul Petre Roman (2) remaniat. Ca urmare a acestei alianţe, Dinu Patriciu devine ministrul lucrărilor publice şi amenajării teritoriului.

În legislatura următoare (1992-1996), a fost ales ca deputat de Dâmboviţa pe listele Convenţiei Democrate Române. În anul 1993, PNL-AT se transformă în PL '93, prin unirea cu unele ramuri disidente din PNL. A fost lider al Grupului parlamentar al Partidului Liberal 1993 şi al Partidului Alianţei Civice (octombrie 1992 - decembrie 1994) şi a făcut parte din Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic (până în noiembrie 1995) şi din Comisia pentru buget, finanţe şi bănci (din noiembrie 1995).

În anul 1996, candidează la funcţia de primar general al municipiului Bucureşti, ca reprezentant al PL '93. Acest partid va fuziona cu PNL, iar Călin Popescu Tăriceanu este ales ca vicepreşedinte.

Dinu Patriciu devine din nou deputat de Prahova de această dată în legislatura 2000-2004, ca reprezentant al PNL. A făcut parte din Comisia pentru industrii şi servicii până la data de 18 iunie 2003, când a demisionat din calitatea de membru al Parlamantului României şi a fost înlocuit de către Adrian Emanuil Semcu.

A fost iniţiator al Fundaţiei pentru Libera Iniţiativă, prima organizaţie non-guvernamentală românească de sprijinire a liberei iniţiative şi a unirii comunităţilor de afaceri şi politice, în vederea susţinerii dezvoltării civice.

Dinu Patriciu s-a retras în anul 2003 din Parlament şi din viaţa politică activă pentru a se putea dedica afacerilor, fiind unul dintre cei doar trei parlamentari români care au făcut acest pas atunci când o nouă legislaţie a făcut ca demnitarii aleşi să fie incompatibili cu deţinerea de funcţii executive în domeniul afacerlor.

Om de afaceri

A lucrat ca arhitect la SC Alpha Construcţii şi Investiţii Imobiliare S.A.

În anul 1996, agenţia de presă Reuters îl include pentru prima dată pe Dinu Patriciu într-un top al "noilor îmbogăţiţi din România" care au făcut rapid avere dupa evenimentele din decembrie 1989.

Lider al Grupului Rompetrol

Iniţial, Dinu Patriciu a fost Director al fondului de investiţii Romania Moldova Direct Fund (RMDF), un fond de investiţii privat cu management american, înfiinţat în 1998, printre ai cărui investitori se aflau Corporaţia Financiară Internaţională (IFC) şi Societatea Germană de Investiţii şi Dezvoltare (DEG), o instituţie deţinută de guvernul german.

În anul 1998, Dinu Patriciu a achiziţionat compania Rompetrol, care avea să-l propulseze ca unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţa energetică a României. După ce a condus achiziţia Rompetrol SA de către un grup de investitori în 1998, a fost membru al Consiliului de Administraţie de la înfiinţarea acestuia, preluând poziţia de director general în 2001.

În anul 2000, este ales ca membru în Consiliul de conducere al Uniunii Generale a Industriaşilor din România. De asemenea, deţine şi funcţia de preşedinte al Alianţei Confederaţiilor Patronale din România (ACPR), instituţie afiliată la Confederaţia Patronatelor Europene (UNICE) [1].

În anul 2001, Dinu Patriciu a devenit Preşedinte al Consiliului de Administraţie şi Director General CEO al The Rompetrol Group, NV (TRG), devenită o societate petrolieră multinaţională cu sediul în Olanda, cu operaţiuni în 13 ţări, având majoritatea activelor şi operaţiunilor în România, Franţa şi sud-estul Europei. În anul 2002, el a perfectat cea mai importantă tranzacţie pe piaţa petrolieră din România: încheierea unui parteneriat al Rompetrol cu OMV, grupul petrolier austriac cotat cel mai bine la bursa din Viena.

Dinu Patriciu a contribuit la transformarea Rompetrol dintr-o firmă de servicii petroliere aflată în proprietatea statului într-unul dintre primii 25 de operatori din Uniunea Europeană, în principal printr-un program de achiziţii strategice şi creştere organică. Acest program a început cu achiziţia rafinăriei Vega (1999), continuând cu Petros SA (2000) şi achiziţia pachetului majoritar al Petromidia SA (2001), obiectiv ce a devenit în scurt timp de la preluare cea mai modernă rafinărie şi complex petrochimic din România.

Apoi, Grupul Rompetrol a început un program de extindere la nivel internaţional în Balcani, Moldova, Georgia şi Ucraina, achiziţionând la sfârşitul anului 2005 Grupul Dyneff SA, cel mai mare distribuitor independent de produse petroliere din Franţa. Această ultima achiziţie, pe lângă dezvoltarea casei de comerţ Vector Energy cu sediul în Elveţia, a transformat TRG într-un pod care leagă resursele naturale ale Răsăritului cu nevoile de energie ale Occidentului.

Dinu Patriciu ramane in continuare presedintele si directorul general al grupului Rompetrol, desi si-a vandut mare parte din pachetul de 80% pe care il detinea la Rompetrol Holding, vehicul prin care era controlat Grupul Rompetrol. Aceasta tranzactie il propulseaza pe Patriciu in topul celor mai bogati romani, cu o avere de aproximativ 3,4 miliarde de dolari, din care 2,7 miliarde de dolari au venit doar din vanzarea pachetului de 75% din actiunile grupului.

Pe lângă acţiunile deţinute la The Rompetrol Group, Patriciu mai deţine pachete de acţiuni în numeroase alte entităţi, cuprinzând printre altele o firmă de construcţii şi imobiliare şi un holding de media.

Scandaluri mediatice

La alegerile locale din anul 2004, Dinu Patriciu a sponsorizat campania electorală pentru primăria generală a municipiului Bucureşti a lui Mircea Geoană, un social democrat care candida atunci împotriva actualului preşedinte al României, Traian Băsescu şi era şi adversar al PNL în campania electorală.

În anul 2005, după ce colegul său liberal Călin Popescu-Tăriceanu devenise în decembrie 2004 prim-ministrul României, numele lui Dinu Patriciu a fost vehiculat în mai multe conflicte cu Traian Băsescu, care l-a nominalizat ca una dintre cele trei persoane care l-au făcut pe Tăriceanu să-şi schimbe decizia de a demisiona.